Archive for Personal

Previzibil

luni, februarie 5th, 2007
  Ce sansa ai ca vecinul care locuiste in apartamentul de langa sa descopere ca are o bormasina si o poate folosi in nenumarate moduri pentru o perioada incredibil de lunga de timp? Una foarte mare, mai ales daca ziua in care se deruleaza simfonia bormasinii e tocmai ultima zi dinaintea examenului in care sperai sa poti citi bibliografia macar odata cap- coada. Not the devil is the devil, Murphy is the devil!

Senzational fara Dan Diaconescu! 5 secrete malefice.

marți, ianuarie 30th, 2007
Krossfire ma pune iar la treaba. Acum trebuie sa scriu 5 secrete. Citind postul lui, am descoperit ca avem un fost secret in comun asa ca voi incepe cu acela:

 
1. Stiam alfabetul de la 2 ani si jumatate si am invatat sa citesc la 4 ani. Mama si sora mea aveau acelasi model de pijama , o pijama cu litere colorate, iar eu le intrebam "ce e aia?" pana am invatat. Prima carte citita au fost de fapt doua carti citite in paralel: "Biblia pentru ochisorii mici" si "Povesti" de Fratii Grimm . Cartea de povesti a fost un rezultat al contributiei financiare a fratilor mei, si am primit-o de ziua mea, in vara.
 
2. Nu am fost nici la camin, nici la gradinita.
 
3. Deoarece in locul in care am crescut pana la 8 ani nu prea erau copii, de foarte multe ori inventam povesti pe care le "jucam" singura, interpretand si rolul de zana, si cel de fat- frumos, si cel de zmeu. Intotdeauna personajul feminin se numea Liza iar cel masculin Richard.
 
4. Am aparut pe coperta unui supliment TV al ziarului Desteptarea de Bacau. Inafara de familie si 3 prietene nu mai stie nimeni de asta pentru ca nu imi place ca cei din jur sa stie ce mi se intampla. Poza e cu mine pe o trotineta, pe mijlocul strazii principale din centrul Bacaului.
 
5. Acum 3 veri eram intr-o zona ceva mai pustie si nu mai ascultasem muzica de aproape o luna. Asa ca am inceput sa ascult singurul post de radio disponibil, care in acel moment difuza comentariul in direct al unui meci de fotbal din divizia C. Imi doream atat de mult sa aud si altceva inafara de ciripitul vrabiilor incat am ascultat toata partida pana la final.
 
Nu voi da tagul cuiva anume. Daca ai ajuns la finalul acestui post, scrie cele 5 secrete ale tale sub forma de comment aici, sau sub forma de post daca ai blog.

Beat this!

duminică, ianuarie 28th, 2007
  Azi cand am ajuns de la "impartit cursuri mai putin prezentilor" gazda mea ma astepta cu pulpe la gratar si cartofi copti, gata amestecati cu unt. Ha!
 
 

My first tag. Sa-mi traiasca!

luni, ianuarie 22nd, 2007
De la Krossfire. (imi pare rau dar nu stiu ca fac faza aia cu dati click pe nume pentru a merge pe blogul lui, sunt prea "pc unfriendly". Il gasiti la linkuri)

 Un top 5 al viciilor mele. Din pacate ma straduiesc sa nu ma atasesz de oameni sau de obiecte, asa ca nu cred ca exista ceva fara de care sa fiu in sevraj. Totusi, micile scapari ar fi:
1. Lenea. Statul ca placinta in pat. Uneori nici foamea nu ma ridica. Noroc ca i se mai face cuiva mila sa imi dea totul gata incalzit si pus in farfurie. Altfel as avea mai putin de 49 kg. "Lata in spate ca biscuitele in dunga" dupa  cum zicea un amic.
2. Dezordinea. Ordinea impecabila imi da o impresie de camera nelocuita. Asa ca toate pot fi "la dunga" dar am nevoie de o pereche de blugi aruncata pe spatarul scaunului, sau ziare peste tot.
3. Tipii dezorientati. Cu cat arata de parca ar avea nevoie sa ii tin de mana cand traverseaza strada, cu atat mai bine. Probabil am instincte materne puternice. Vom vedea.
4. Coltul meu. Trebuie sa am un teritoriu marcat. Sunt un babuin, dar nu recnosc. Sa am o scorbura, orcat de gaunoasa, dar sa stiu ca e a mea, cu toate lucrurile mele inutile aruncate prin ea. Fara un loc caruia sa simt ca ii apartin, sunt ca un pui cazut din cuib.
5. Muzica, ineractiune, oameni dependenti de mine, complimente , zambete, oameni care rad la glumele mele si probabil as face din numarul 5 o categorie a lucrurilor care ma fac zambareata asa ca ma opresc sa nu alunec pe scari.
 
Dupa principiul "Da mai departe. Stop!" tagul acesta merge la Matuila, Paul Dumitru si Octav. If they still read my blog :D

Hm…

joi, ianuarie 11th, 2007
    Oare oamenii urati isi dau seama ca sunt urati?

Viata cu gazda

miercuri, ianuarie 10th, 2007
  Cand am auzit ca facultatea mea nu asigura camin, mi-am alertat rudele din Bucuresti sa imi caute o casa dulce casa. Matusa mea mi-a gasit o "tanti" la care sa stau. Ideea de a sta cu o tanti mi s-a parut cam greu de acceptat, pentru ca eu adopt uneori stilul "smuls" in relatiile cu ceilalti.
  La inceput ma enerva, din motive foarte logice…pentru ca imi spunea cum sa-mi fac patul si ma "sfatuia" sa sting lumina din camera cat timp merg la baie.
  Acum prin felul meu minunat de a fi am transformat-o:
-imi face pacetel inainte sa plec la facultate
- da cu aspiratorul in camera mea cat sunt plecata ca sa nu ma deranjeze cand vin acasa obosita
- imi face mancare
  Mi-am dezvolat si un subtil sistem de dresaj . Ea are usa deschisa la camera ei tot timpul.Asa ca dupa ce mananc dau drumul la apa in chiuveta si numar pana la trei. De cele mai multe ori nici nu ajung la trei cand ii aud vocea: "Lasa-le acolo ca le spal eu". Cred ca are impresia ca consum prea multa apa pentru a spala o farfurie.
  Azi am ajuns pe la 13 de la facultate. M-a intampinat foarte entuziasmata sa imi arate ca mi-a luat o chestie cu floricele parfumate pentru camera mea."Sa fie frumos si la tine".
  Am mancat, am dormit. Cand m-am trezit sa beau apa din bucatarie a fugit repede in camera ei si a venit cu un farfurioi de prajituri cu mere. Am vrut sa iau una si sa plec. "Nu, nu,ia-le pe toate acolo la tine!"
  Mai trebuie sa spun ca imi cumpara lapte si paine, iar daca vreau fructe cerceteaza prin tot orasul oferta cu cel mai bun raport calitate- pret?
  E vina mea ca oamenii nu se pot abtine din a ma rasfata? Asa ziceam si eu…
-

Cum gandesc

duminică, ianuarie 7th, 2007
  Nu vreau ce pot avea
  Nu conteaza ca mi-ai luat masina albastra. Daca in urmatoarea vitrina e o masina neagra care are in plus si telecomanda si girofar fac cumva sa o am pe aia.
  Nu insist. Tac si astept. Cum scria si intr-o cartulie: "daca vrei ceva cu adevarat tot universul comploteaza pentru ca tu sa obtii". Dupa doua zile, dupa doi ani… dar cui ii mai pasa daca tot primesti intr-un final.
  Sunt realista, nu materialista: decat sa imi dai un urs de plus de 100 de euro mai bine imi platesti chiria pe o luna.
  Urasc apelativele din seria "printesa", "pisi", "papusa" si mai nou "the cute little bunny rabbit".
  Mai bine dorm decat sa imi petrec seara intr-o companie neplacuta . Dar daca vreau sa ajung undeva pot sa arunc trei bluze intr-un rucsac si sa ma urc in primul tren fara remuscari. Uneori doar ca sa schimb peisajul.
  Nu are rost sa ma misc daca exista in jurul meu persoane dispuse sa se miste pentru mine.
  Nu raspund decat la mesajele interesante. Uneori nu raspund la telefon daca vad ca ma suna cineva care dispune de un talent extraordinar de a-mi strica ziua.
  Nu ma ascund. De ce sa iti zambesc in timp ce imi imaginez cum ai arata daca ti-as trage o palma cand pot sa iti arunc o privire atat de urata incat sa intelegi totul?
  In concluzie am cautat doar un mod de a evidentia ce fiinta extraordinara sunt.
  Minune cu ochi mari si mana rece.
 

I resolve to…

miercuri, decembrie 27th, 2006
  Asta ne-a pus voluntarul de la Corpul Pacii sa scriem in ultimii doi ani pe o bucata de hartie. Dupa, urmau cu liniuta dorintele pentru noul an. In mod miraculos, ale mele erau foarte abstracte si nu s-au implinit.
  Totusi, pentru ca eric martin a fost o persoana de la care am invatat multe voi continua traditia. Pentru acest an imi doresc sa:
-nu mai fac oamenii carora le pasa sa sufere
-nu mai simt o oarecare satisfactie cand ii vad suferind din cauza mea
-nu am restante
-lucrez pe timpul verii si cu banii obtinuti sa lenevesc pe o anumita plaja cu anumite ganduri
-nu mai incerc sa "make world a better place"
   Iar pentru lume in general, tipicele dorinte de Miss Univers : eradicarea foametei, pace in lume si un leac pentru SIDA.
  Un an nou incetosat de aburii alcoolului tuturor!

Apucaturi lirice

duminică, decembrie 17th, 2006
  Cheama-mi amintirile din alte lumi si roaga-le sa-mi sarute pleoapele cu vis .

Bucurestiul te va lovi

luni, decembrie 11th, 2006
  Mi-ai spus asta cu atata convingere acum 4 luni incat proape te-am crezut. Dar n-ai avut dreptate. Fac ceea ce imi place, am parte de experiente interesante, se pare ca nu sunt chiar asa cum iti imaginai doar un copil caruia nu ii dadeai sanse sa se descurce. Eram copil pentru ca in preajma ta imi luam vacanta de la maturitate.
  Bucurestiul nu m-a lovit. Tu nu vezi ca si-a umplut brazii din centru cu lumini ca sa imi distraga atentia de la cladirile gri? Mai mult, azi cand veneam acasa, pe usile metroului erau graffuri cu Mos Craciun. Bucurestiul ma mangaie si ma pregateste de sarbatori.
  Te cam detest acum pentru increderea pe care o aveai in tine atunci. Erai atat de sigur ca imi va fi greu incat m-ai incurcat si am inceput sa imi contest puterile. Eu stiam ca pot, stiam ca vreau, dar faptul ca nu credeai indeajuns in mine m-a facut sa ma intreb daca siguranta ta are vreun fundament. Si nu avea. Nesiguranta nu venea din mine ci din neincrederea ta in mine.
  Daca te-as avea in fata m-as incrunta si ti-as arata ce bine imi e. Abia acum realizez ce bine e ca nu am mai vorbit de cand sunt in Bucuresti.
  Bucurestiul nu m-a lovit. Dar sunt sigura ca daca ramaneai alaturi de mintea mea gaseai o metoda sa il arunci in fata mea nu ca pe o oportunitate ci ca pe o piedica.
  Dar pentru ca acum realizez cat imi esti de inutil nici macar nu te mai detest. Voi pastra sentimantul acesta pentru cineva care il merita cu adevarat. Tie iti dau doar "erase". Fara "rewind".
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X