Constatare

14 ianuarie 2007
    Un tip parasit de iubita devine instantaneu foarte comunicativ. Nu conteaza ca esti ruda, amic sau strain. E dispus sa iti spuna tot si sa astepte compasiune sau sfaturi "de adus fata inapoi".
    Oamenii sunt mult mai dispusi sa isi impartaseasca durerea decat fericirea. Si asta e impotriva naturii.
    E ca si cum ai avea lenjeria rupta si murdara si te-ai stradui sa o scoti la vedere pe strada, pe RATB, la intalnirile cu prietenii, la coada pentru plata unor dari , oriunde e cineva sa o vada.
    Iar atunci cand iti dai jumatate din economii pe un articol de la Victoria’s secret nu stii cum sa iti mai mai tragi haina, sa tragi fermoarul pana sus, sa nu cumva sa zareasca cineva ce ascunzi tu. Daca e posibil, iti mai tragi pe deasupra o alta, luata de undeva de la reduceri, din nylon si elastan, doar ca sa fii asigurat in cazul in care cineva zareste ceva.
    Ne e frica sa recunoastem ca suntem fericiti. Cand un prieten te intreaba ce faci ii spui ca esti bine, ocupat, plictisit, nervos, dar niciodata fericit.
    Nu e bine sa te minti. Daca esti suparat, constientizeaza-t starea si apoi fa abstractie de ea. Dar daca esti fericit ramai asa. Nu cu un zambet tamp pe fata, nu cu o portavoce cu care ii anunti si pe cei care ar vrea liniste de starea ta. Ramai fericit in constiinta ta. Fara frica de a recunoaste asta.
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X