Lucian Mandruta, un prof non- Obositor:)

18 decembrie 2006

Astazi am pornit cu alte doua colege spre Antena 1, unde trebuia sa ne intalnim cu lucian Mandruta.

Ajunsa acolo cladirea mi s-a parut mica si trista. I-am spus domnisoarei de la intrare scopul vizitei. Dupa un telefon ("sunt aici niste fete de la Facultatea de Jurnalism care spun ca ar trebui sa se intalneasca cu Lucian") s-a convins ca nu eram nici soldati kamikaze , si nu aveam nici buzunarele pline de fumigene (desi dupa scandalul din Parlament nu era exclus sa ne fi trimis Vadin Tudor sa sabotam televiziunea).

Ne-a condus sus, de unde ne-a preluat Lucian (nu e teribilism, ne-a rugat la un seminar sa ii spunem asa si incerc sa ma conformez).

The promised land era o sala cu birouri deschise la care probabil si daca nu prea aveai ce face simteai nevoia sa fii agitat doar ca sa fii in ton cu ceilalti. La unul din birouri am dat de Alessandra Stoicescu. Am fost prezentate ca "studentele mele" si mi-a intins o mana sa facem cunostinta. De parca nu stiam cine e! (mai e varianta ca ar fi vrut sa stie cine sunt eu dar raman la ideea de pura politete).

Una din colege a ramas alaturi de o doamna de la editare iar eu si ce a mai ramas din trio am mers intr-o cabina de montaj.

In cautarea de scaun pe care sa ma asez si sa stau cuminte (not!) m-a ajutat Lucian care a dus un obiect destinat sezutului pe care l-a asezat la destinatie.

O casca de motor de pe scaunul din colt m-a facut sa il etichetez pe tipul de la PC (de fapt mai mult ca sigur era un Mac) drept "the cute guy".

Alaturi de el o tipa foarte devotata (sau agitatain devotamentul ei) il ajuta in montaj. Lucrau la stirea despre metrul deraiat.

Echipa din cabina s-a modificat de la "the cute guy" + "tipa agitata" la "the cute guy" + "nene nr 2" la "nene nr 2" singur pentru ca celalalt membru al echipei luase o pauza de tutun.

Pe la 17 05 Lucian ne-a anuntat ca il gasim la machiaj daca avem nevoie de ceva, si ca la 18 ne asteapta la biroul lui sa il vedem cum lucreaza la intro pentru stiri.

Zis si facut. La 18 00 eram in spatele scaunului in formula completa .

A inceput sa scrie ceea ce avea de spus in acea seara la stiri si normal ca in zgubiliticismul meu nu m-am putut abtine sa nu intervin cu inicatii ca "ar merge cuvantul asta mai bine" sau "asta nu suna foarte bine".

Ceea ce m-a mirat a fost ca a spus "Da, ai dreptate", a dat backspace si mi-a pus cateva din mini-idei in aplicare. Bine, nu ma asteptam sa spuna "copile, am mai multa experienta, pastreaza-ti parerile, taci si uita-te" dar daca debitam aberatii putea pur si simplu sa ma ignore.

Astfel Observatorul din aceasta seara a avut cateva cuvinte marca "MMM".

Cu cateva minute inainte de inceputul stirilor am mers in platou unde ne-am postat cuminti in spatele camerelor. E clar: sticla ingrasa si imbatraneste. Acum puteam sa ma uit cum arata la cativa metri de mine si cum apar pe ecran. Macar aparatul foto mai ajuta "pe ici pe colo".

Dupa un timp de stiri foarte live am preferat linistii din spatele cameramanilor regia de emisie (cred ca asa ii zice), unde am vazut ca nu toate stirile pregatite intra in emisiune, poti sa iti permiti abateri de la prompter daca esti un prezentator abil si se fac modificari chair si in timpul difuzarii stirilor.

La final, Lucian a trebuit sa mai ramana pentru a face un promo asa ca i-am multumit si "baby steps to the door"

Simona Gherghe , alessandra stoicescu si Adelin Petrisor arata mult mai bine cand ii ai in fata. Si Lucian arata mult mai bine fara machiaj.

In concluzie, imi plac alegerile pe care le-am facut pana acum. Si chiar as putea sa fac jurnalism nu doar pentru ca "it pays the rent" ci pentru ca m-ar face sa ma intind in pat moata de oboseala, dar multumita ca oboseala e provocata de ceva ce mi-am dorit sa fac, nu de constrangerile societatii.

Stiu, idealismul creste nivelul colesteroluluidar cine a zis ca vreau sa il mentin scazut?

 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X